Ce s-ar fi intamplat daca Marele Scriitor, mie imi place sa-i zic geniu', Mihai Eminescu s-ar fi nascut in zilele noastre?Oare mai era atat de celebru? oare ar fi rezistat la toata nebunia care ne inconjoara?Raspunsul la aceste intrebari nu il vom afla pentru ca niciodata nu o sa se mai nasca o persoana cum a fost Mihai Eminescu,...spun aceste lucruri pentru ca traiesc, in fiecare zi in aceasta lume care este controlata in mare masura de bani, putere,iar Modelele pe care copii le urmeaza sunt legate de situatia financiara...sa zicem ca facem un sondaj pe strada si intrebam 10 copii care este Modelul sau in viata...nici 1 din cei 10 copii intrebati nu vor raspunde ca Idolul sau este Marele Poet,majoritatea vor cauta un model pe care il vad la televizor,iar modelele "Oteviste" sunt din ce in ce mai multe...si ne mai intrebam de ce atatia copii sunt analfabeti si de ce o mare parte din populatia Romaniei traieste in saracie cand au ca modele pe 'Guta',"Copilu de HAUR",si alte personaje parca scoase din cartile
SF ale lui Frank Herbert(scriitor american de SF,cel mai cunoscut roman "Dune").
Sincer am tot crezut ca in Romania se va schimba ceva dar acest gand a murit de mult si recunosc ca nici eu nu il am ca model pe Mihai Eminescu...Modelul meu in lumea asta nu exista si nici nu va exista din pacate..Aceasta lume in care ma trezesc in fiecare zi este una dominata de aspectul fizic,de hainele pe care le porti,de duritate,de manipulare,razbunare,bani ci nu de ceea ce ai in cap si de ceea ce simti..Cu fiecare zi ce trece parti din mine mor,fara sa-mi dau seama iar partile care raman sunt descrise in cele scrie mai sus...Dar niciodata nu ma voi da batut oricat de grea ar fi viata asa cum nici Mihai Eminescu nu a murit cu adevarat,el va ramane in inimile noastre pe vecie!De la Mihai Eminescu am invatat ca iubirea este cel mai important dar pe car il avem de la Dumnezeu pe langa viata.
Pe lângă plopii fără soţ
Adesea am trecut;
Mă cunoşteau vecinii toţi -
Tu nu m-ai cunoscut.
La geamul tău ce strălucea
Privii atât de des;
O lume toată-nţelegea -
Tu nu m-ai înţeles.
De câte ori am aşteptat
O şoaptă de răspuns!
O zi din viaţă să-mi fi dat,
O zi mi-era de-ajuns;
O oră să fi fost amici,
Să ne iubim cu dor,
S-ascult de glasul gurii mici
O oră, şi să mor.
Dându-mi din ochiul tău senin
O rază dinadins,
În calea timpilor ce vin
O stea s-ar fi aprins;
Ai fi trăit în veci de veci
Şi rânduri de vieţi,
Cu ale tale braţe reci
Înmărmureai măreţ,
Un chip de-a pururi adorat
Cum nu mai au perechi
Acele zâne ce străbat
Din timpurile vechi.
Căci te iubeam cu ochi păgâni
Şi plini de suferinţi,
Ce mi-i lăsară din bătrâni
Părinţii din părinţi.
Azi nici măcar îmi pare rău
Că trec cu mult mai rar,
Că cu tristeţă capul tău
Se-ntoarce în zadar,
Căci azi le semeni tuturor
La umblet şi la port,
Şi te privesc nepăsător
C-un rece ochi de mort.
Tu trebuia să te cuprinzi
De acel farmec sfânt,
Şi noaptea candelă s-aprinzi
Iubirii pe pământ. "Mihai Eminescu-Pe langa plopii fara sot"
http://www.layoutlocator.com/videos/Pe-langa-plopii-fara-sot--Down-where-the-lonely-poplars-grow__pDDh-7MPhDk.html
by nitza
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu